Companiile din domeniul energiei nucleare și analiștii politicilor energetice din întreaga lume au manifestat un interes din ce în ce mai mare față de potențialul reactoarelor modulare mici (SMR), privite ca o componentă competitivă, cu emisii reduse de carbon pentru viitoarele sisteme energetice integrate. Deși, astăzi sunt considerate la scară largă o tehnologie revoluționară a energiei nucleare, reactoarele nucleare de dimensiuni mici nu reprezintă o descoperire recentă în industria nucleară globală. De fapt, primele reactoare comerciale au fost dezvoltate la sfârșitul anilor 1950 și 1960, bazate pe tehnologia reactoarelor cu apă ușoară (LWR), acestea au fost în mare măsură versiuni extinse ale reactoarelor de propulsie navale mici. În aceeași perioadă, guvernele au construit o mare varietate de reactoare mici pentru o serie de scopuri militare și de securitate.
Tehnologia SMR-urilor înglobează promisiunea unor caracteristici inerente de siguranță și standardizare care ar putea face capacitatea nucleară mult mai prietenoasă și ușor de utilizat, precum și progrese semnificative în ceea ce privește flexibilitatea energiei nucleare în satisfacerea nevoilor sistemelor energetice pentru generațiile viitoare. Totodată, ar oferi oportunități de a extinde rolul energiei nucleare ca mijloc de decarbonizare a mixului energetic global. Reactoarele modulare mici (SMR) sunt, în general, definite ca reactoare nucleare cu puteri între 10 megawați (MWe) și 300 MWe. SMR-urile prezintă câteva caracteristici tehnice care îmbunătățesc predictibilitatea unei construcții nucleare și conduc la potențiale reduceri ale costurilor și ale timpilor de livrare, acestea au captat atenția factorilor de decizie politică ca opțiune tehnologică care poate aborda o parte din provocările dezbătute pe agenda internațională.
În contextul în care subiectul schimbărilor climatice este unul dintre cele mai sensibile în aceste zile, rolul energiei nucleare este unul deosebit de important prin prisma ajutorului pe care acest domeniu tehnologic îl poate oferi pentru decarbonizare. Sectorul nuclear poate sprijini eforturile viitoare de atenuare a schimbărilor climatice printr-o varietate de moduri. Capacitatea nucleară existentă în prezent la nivel global are deja un rol important, iar exploatarea pe termen lung a flotei existente de amplasamente nucleare poate continua să aducă o contribuție pentru deceniile următoare. Există, de asemenea, un potențial semnificativ pentru noile construcții nucleare la scară largă pentru a furniza energie electrică fără emisii, înlocuind astfel exploatarea cărbunelui. În plus, un val de inovații nucleare pe termen scurt și mediu are potențialul de a deschide noi oportunități cu reactoare modulare mici (SMR), precum și sisteme de energie hibridă nucleară. Aceste inovații, puse laolaltă cu noile construcții de la nivel global și folosind fie tehnologii nucleare existente, fie reactoare modulare mici, încep să demonstreze că energia nucleară și inovațiile nucleare joacă un rol semnificativ în schimbările climatice cu care lumea întreagă se confruntă.
Astfel, România dorește să își reducă emisiile de dioxid de carbon, dar și să beneficieze de economia verde emergentă. Prin aceste decizii și în marja Summit-ului COP 26 de la Glasgow, țara noastră va participa la producerea avansată de Reactoare Modulare Mici în regiune, precum și la pregătirea resurselor umane și susținerea funcționării acestei noi tehnologii în alte țări, în condițiile în care tehnologia SMR asigură o dimensionare adecvată și flexibilitate. Acest lucru va aduce pe de o parte provocări, dar și oportunități la nivel național și regional.
Prin implementarea în premieră a tehnologiei curate inovatoare din SUA, România face un pas important și un salt tehnologic uriaș în promovarea acțiunilor climatice.
Avantajele acestor reactoare modulare mici sunt nenumărate. Vorbim, în primul rând, de gradul de securitate nucleară care este semnificativ. În traducere, posibilitatea reproducerii unui accident de tip Fukushima este inexistentă, deoarece sarea folosită pentru funcționarea acestei tehnologii este un excelent izolator de radiaţii. Apoi, volumul de deşeuri radioactive produs este cu 30% mai redus, iar durata de viață a combustibilului este cu 50% mai mare , în comparație cu necesitățile unei unități nucleare de tip U1 de la Cernavodă. Un alt avantaj major al SMR-urilor este dimensiunea redusă, capacitatea pentru reechilibrarea energetică naţională și faptul că pot fi amplasate în funcție de nevoile specifice ale rețelei energetice naționale. De asemenea, pot fi folosite pentru producția de hidrogen, energie termică utilizată în procese industriale și de apă desalinizată pentru a respecta cotele privind decarbonizarea, standardele de calitate a aerului și nevoile de apă ”curată”.
Lăsând la o parte avantajele tehnologice, prin includerea în sistemul național de producere a Reactoarelor Modulare Mici (SMR), România își va consolida, totodată, și parteneriatul cu SUA în domeniul nuclear civil și astfel va spori deschiderea către cooperarea economică, energetică și de afaceri între cele două state. Prin acest transfer tehnologic, SMR-urile pot intra în funcţiune începând cu anul 2028, acest reper de timp depinzând doar de momentul încheierii testelor finale în SUA şi autorizarea tehnologiei în UE şi în România.
Prin acest efort comun de cercetare și inovare, ce valorează miliarde de dolari, se creează mii de locuri de muncă în ambele țări, se consolidează securitatea energetică în flancul estic, sunt promovate cele mai înalte standarde în materie de siguranță, securitate și neproliferare nucleară și nu în ultimul rând, vor fi îndeplinite obiectivele privind schimbările climatice la nivel mondial.
Articol publicat în Mesagerul Energetic nr. 219 Noiembrie-Decembrie 2021, Buletin informativ al Comitetului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME)
Autor: Dr. ing. Daniel-Dumitru Ene, membru FEL și reprezentant al Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive (ANDR).