Tranziția energetică globală deși pare să fi intrat într-o altă etapă – în care Statele Unite părăsesc Acordul de la Paris, creșterea producției de petrol de către țările OPEC, China construiește aproape 100 GW de capacități de generare a energiei pe bază de cărbune – aceasta nu mai poate fi oprită deoarece costul energiei regenerabile este unul competitiv și va deveni și mai competitiv (chiar și cu unități de stocare), fiind așteptat ca în China să se instaleze cele mai multe capacități de energie regenerabilă la orizontul 2030, urmată de Uniunea Europeană, Statele Unite și India. [1]

Din cauza tensiunilor în creștere din diversele regiuni la nivel global (ex. războiul de agresiune al Federației Ruse în Ucraina, etc.) Uniunea Europeană își dorește să accelereze tranziția energetică și să elimine dependența Uniunii de produsele energetice rusești. Pentru accelerarea tranziției energetice și creșterea competitivității industriale (UE are cele mai mari prețuri la energie), UE a adoptat „Pactul pentru o industrie curată” (Clean Industrial Deal [3]) respectiv „Planul de Acțiune pentru Energie la Prețuri Accesibile” (Affordable Energy Action Plan [4]). Mai mult, recent Comisia Europeană a emis „Foaia de parcurs pentru încetarea importurilor de energie din Rusia” (Roadmap towards ending Russian energy imports [5]).

Aceste documente pun accentul pe reducerea prețului energiei, finalizarea uniunii energetice, reducerea dependenței de importurile de combustibili fosili, pregătirea pentru potențiale crize energetice, adoptând soluții precum electrificarea consumului, dezvoltarea sectorului de energie regenerabilă (eolian, fotovoltaic, etc.), gazelor regenerabile (hidrogen, biometan, etc.), stimularea contractelor de tip PPA, dezvoltarea economiei circulare și accesul la materii prime critice care sunt necesare producției de echipamente aferente tranziției energetice, întărirea și dezvoltarea infrastructurii energetice, dezvoltarea competențelor necesare tranziției energetice, diversificarea rutelor de aprovizionare cu gaze naturale – toate acestea ducând în cele din urmă la o energie mai accesibilă, sigură și decarbonată (trilema energetică).

Însă cu un război la granițele sale, care s-ar putea extinde și în Uniunea Europeană, Comisia a elaborat planul “Readiness 2030” care prevede întărirea capacităților de apărare ale Uniunii.

În acest nou context geopolitic tensionat, România poate deveni un furnizor de energie regional datorită rezervelor de gaze naturale deținute (Neptun Deep, Caragele, etc.) cât și a pontențialului de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă în eolian și fotovoltaic (centralizat și descentralizat), cât și a gazelor regenerabile – biometan și hidrogen.

Poiectul Neptun Deep este estimat să dubleze producția de gaze naturale a României la orizontul 2030 (+9 miliarde m3/an). [7]

Conform PNIESC (Octombrie 2024), România își propune atingerea unei capacități instalate în energie regenerabilă de: 15,5 GW în 2030 (8,2 GW în solar și 7,3 în eolian onshore); 34,2 GW în 2040 (21,4 GW în solar și 12,8 în eolian onshore); 54,6 GW în 2050 (33,3 GW în solar și 21,3 în eolian onshore).

România are un potențial tehnic total în eolian offshore de 94 GW (22 GW în turbine fixe), însă 3 GW sunt necesari până în 2030 și 15 GW până în 2050 pentru atingerea țintei de neutralitate climatică la orizontul 2045. [8]

În ceea ce privește biometanul, România este clasată pe locul 8 ca potențial tehnic total la orizontul 2030 și 2050 (conform cercetării Gas for Climate și DG Energy), cu un potential tehnic total de producție de 2 miliarde m3 / an până în 2030, 5,5 miliarde m3 pe an până în 2040, respectiv 8 miliarde m3 pe an până în 2050 (putând acoperi între 20% si 66% din producție curentă de gaze naturale). Strategia Energetică a României țintește un procent de 5% a ponderii biometanului în rețeaua de gaze naturale până în 2030 și 10% până în 2050.

Strategia Națională a Hidrogenului prevede utilizarea a 153,000 de tone de H2 verde, din care jumătate pentru combustibili în transporturi, iar cealaltă jumătate în industrie (din care ~1/3 pentru a înlocui H2 gri, obținut din gaze naturale, utilizat în prezent în industria îngrășămintelor).

Datorită faptului că obiectivele energetice (centrale de generare a energiei electrice, magistrale de transport, etc.) pot deveni ținte ale atacurilor în cazul unui război cu scopul destabilizării unei țări, tranziția la energia regenerabilă (care de obicei este una descentralizată – atât în cazul energiei electrică cât și a gazelor regenerabile) și un mix diversificat de generare, contribuie în mod activ la întărirea securității energetice și militare ale blocului comunitar, a țărilor cât și a comunităților / indivizilor (spre exemplu prosumatorii prin panourile instalate pe clădiri coroborat cu stocarea în baterii pot deveni principala sursă de energie în cazul unui conflict).

Punerea în scenă a acestui potențial al României, de a deveni un furnizor de securitate energetică în regiune, incumbă o bună colaborare între mediul public și privat, creșterea ratei de absorbție a fondurilor europene, dezvoltarea și întărirea rețelelor energetice, un cadrul de reglementare predictibil și stabil respectiv accesul la finanțare.

Surse:

1. https://www.iea.org/reports/renewables-2024/executive-summary
2. https://www.iea.org/data-and-statistics/charts/lcoe-and-value-adjusted-lcoe-for-solar-pv-plus-battery-storage-coal-and-natural-gas-in-selected-regions-in-the-stated-policies-scenario-2022-2030
3. https://commission.europa.eu/topics/eu-competitiveness/clean-industrial-deal_en
4. https://energy.ec.europa.eu/strategy/affordable-energy_en?prefLang=ro
5. https://commission.europa.eu/news/roadmap-fully-end-eu-dependency-russian-energy-2025-05-06_en
6. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52025DC0079&qid=1741780110418
7. https://www.omvpetrom.com/en/our-business/exploration-and-production/neptun-deep
8. https://www.enpg.ro/epg-productia-de-electricitate-a-romaniei-ar-putea-creste-de-peste-patru-ori-daca-s-ar-folosi-potentialul-eolian-offshore/