Lucian Pamfile
Autor: Lucian Pamfile

Majoritatea companiilor de energie din România utilizează contracte bilaterale fizice de tip forward pentru a-și tranzacționa energia electrică și gazele naturale. Însă în piețele dezvoltate mai există și alte variante eficiente prin care participanții vând sau cumpără energie, cu reducerea riscurilor în cazul eventualelor evoluții nefavorabile ale pieței și ale prețurilor. Contractele derivate de tip futures, care în piețele internaționale sunt tratate fără excepție ca fiind contracte standardizate pe burse sau contracte bilaterale, reprezintă una dintre aceste opțiuni extrem de performante.

Într-un context precum cel în care funcționăm în prezent, când prețurile materiilor prime sunt dinamice și imprevizibile, derivatele financiare de tip futures pot reprezenta opțiunea ideală pentru a menține vie dinamica pieței. Dificultățile de aprovizionare cu energie la prețuri echitabile fac companiile de energie să își reducă activitatea, iar întreaga piață locală, bazată pe instrumente fizice de tranzacționare, întâmpină scăderi ale lichidității. 

Aceste instrumente financiare derivate, ce au ca active de bază produse energetice (precum energia electrică sau gazul natural) pun la dispoziția companiilor instrumente care să le sprijine în demersul lor de tranzacționare – fie că vor să-și securizeze o cantitate de energie pe un termen mai lung, fie un venit sau un cost fix, prin reducerea expunerii la prețul pieței și a riscului față de eventuale fluctuații cu impact asupra strategiilor de hedging. Ele sunt însă mai puțin cunoscute în România. Deocamdată, nu sunt reglementate corespunzător și nu există o bursă sigură care să le implementeze. În plus, accesarea lor este determinată și de alte condiții necesare, precum o capacitate financiară crescută a companiilor care tranzacționează sau existența unei contrapărți centrale de încredere și stabile financiar. Aceste condiții, luate separat, pot avea în sine un impact pozitiv asupra pieței.

Introducerea unor astfel de instrumente ar dinamiza piața românească de energie, o opinie larg împărtășită de experți. Producătorii ar avea mai multe căi prin care să-și vândă energia și să-și securizeze venituri pe termen lung, furnizorii ar avea posibilitatea să-și reducă riscul și să-și asigure energia la un cost stabil pentru o perioadă mai mare de timp, iar traderii ar avea disponibile mai multe instrumente de tranzacționare, prin care să sprijine creșterea lichidității în piață. În cele ce urmează, voi explora mai în detaliu caracteristicile și avantajele acestor instrumente.

Ce sunt contractele financiare de tip futures

Un contract de tip futures este un angajament de cumpărare sau vânzare a unui anumit activ de marfă, la un preț stabilit în momentul încheierii tranzacției și cu executarea contractului la un moment specificat în viitor (future), respectiv o scadență. Energia este considerată un astfel de activ, în consecință poate reprezenta un produs tranzacționabil de tip futures. 

Totodată, un contract de tip futures poate fi de două feluri: cu livrare a activului tranzacționat (respectiv energia), caz în care caracteristicile sale pot fi asemănătoare cu cele ale unui contract forward; sau fără livrare, reprezentând doar un instrument financiar derivat. În Uniunea Europeană și nu numai, majoritatea tranzacțiilor futures sunt financiare, fără livrare, iar aceste derivate reprezintă instrumentul ideal de care și piața locală de energie are nevoie în prezent. 

Însă în cazul unei tranzacții cu livrare în viitor pot apărea și unele confuzii privind caracteristicile unui contract forward și unul futures, bazat pe un derivat financiar. Diferența dintre cele două o face modul în care se gestionează cashflow-ul (fluxul de numerar) în timpul perioadei de tranzacţionare şi modul în care un instrument este regularizat în timpul perioadei de livrare (decontare în numerar versus livrare fizică a activului). 

Contractul forward este unul dintre cele mai uzuale instrumente tranzacționate în România și este ușor de înțeles. În cadrul său, energia se livrează fizic iar contravaloarea sa este achitată la scadența convenită între vânzător și cumpărător. Totodată, în cazul acestui contract, nu există o marjă zilnică de menținere a contractului, ceea ce presupune că energia este livrată la un preţ fix stabilit în contract pe toată perioada de livrare, iar valoarea sa finală este exactă, cunoscută de la început.

În cazul unui derivat financiar de tip futures, există o marjă care este regularizată în numerar zilnic, atât înainte de perioada de livrare (odată cu semnarea tranzacției), cât și pe parcursul perioadei. Aceasta este evaluată față de evoluția produsului tranzacționat în piață prin metoda marcării la piață (marked to market), iar diferența dintre preţul contractului şi prețul marcat la piață este decontată zilnic în numerar. Astfel, spre deosebire de contractul forward unde se cunoaște de la început valoarea sa, un derivat futures are o valoare dinamică până la momentul încheierii perioadei de livrare. Valoarea lui va depinde de evoluția unui produs fizic, în speță un produs forward înainte de livrare și prețul spot/prețul pieței pentru ziua următoare (numit activ suport) în timpul livrării.

Este important de menționat faptul că există deja instrumente de tranzacționare ce presupun derivate financiare de tip futures care depind de evoluția prețului energiei din România. Însă acestea sunt disponibile doar pe bursa europeană European Energy Exchange (EEX) sau, în cazuri extrem de rare, prin contracte limitate între companii. Produsele EEX sunt disponibile pentru operatorii români, dar pot fi dificil de accesat, deoarece se pot tranzacționa în condiții speciale – EEX nu este o bursă locală, ci funcționează pe baza legislației europene. 

Utilitatea contractelor futures în România 

Derivatele financiare de tip futures aduc mai multe beneficii comparativ cu tranzacționarea activelor simple (respectiv față de tranzacționarea fizică a energiei prin contracte de tip forward), însă pot prezenta și riscuri pentru companiile care le folosesc, de care este important să ținem cont.

Printre avantajele incluse se numără efectul mai mare de gestiune a prețurilor într-un portofoliu de energie (posibilitate de hedging mai bun) și riscuri mai reduse în ceea ce privește derularea contractului și contrapartea cu care a fost încheiat. De asemenea, tranzacționarea acestor instrumente financiare poate crește lichiditatea pieței de energie. Produse cu perioade diferite de livrare pot fi tranzacționate de producători, furnizori și traderi chiar dacă nu există în spate o livrare fizică a energiei. Totodată, derivatele financiare pot spori predictibilitatea prețului energiei pe termen mediu și lung și pot aduce mai multe venituri la bugetul de stat prin creșterea lichidității generale (din taxele de tranzacționare și impozitele plătite de companii), contribuind astfel la creșterea economică.

În piețele dezvoltate din vestul Europei, aceste contracte financiare sunt unele dintre cele mai populare instrumente de acoperire a riscului, asigurând împotriva unor eventuale evoluții nefavorabile ale pieței și ale prețurilor. Ele sunt adesea folosite pentru a acoperi mișcarea prețului activului suport (prețul pieței pentru ziua următoare), pentru a ajuta la prevenirea pierderilor din modificările nefavorabile ale prețului. Esența managementului riscului prin utilizarea contractelor futures rezidă din posibilitatea oferită vânzătorilor și cumpărătorilor cu obiective pur comerciale de a obține în viitor, indiferent de evoluția imprevizibilă ori îngrijorătoare a prețurilor, venituri/costuri care să asigure astfel rentabilitatea operațiunilor.

Operarea unui “activ” contra prețurilor de piață

Deși reprezintă un instrument complex, modalitatea prin care aceste contracte financiare funcționează este una simplă: implică un cumpărător și un vânzător, care sunt de acord, astăzi, să schimbe o valoare de bani în viitor, calculată față de un volum de mărfuri (cantitate exprimată în MWh), pe un termen de livrare (instrument/perioadă livrare), la un preț ce reprezintă diferența dintre prețul dat (preț contract) și prețul spot (preț piața pentru ziua următoare), și o periodicitate zilnică de decontare (decontare = perioadă livrare + regularizare/plată).

De exemplu, un producător poate să vândă o parte din producția viitoare printr-un contract financiar de tip futures, care să fie combinat cu o vânzare fizică în PZU. Astfel, producătorul își va securiza un venit fix pe termen lung, indiferent de evoluția prețului spot. Același exemplu se poate aplica și în cazul unui furnizor, care își poate reduce expunerea la piață aplicând în strategia sa de hedging o achiziție financiară, iar fizic să își ia energia din PZU. Astfel, furnizorul ar plăti zilnic prețul energiei la prețul spot, dar ar beneficia de decontarea zilnică derivată din contractul financiar ce îi duce costul final în linie cu prețul stabilit în contractul financiar.

Derularea unui contract futures vs. preț PZU 

În ceea ce privește riscurile, un contract futures poate permite unui investitor sau unei companii să speculeze cu privire la direcția unor instrumente ce privesc piața de energie, din cauza lichidității crescute, folosind efectul de levier. Acest efect pe piața bursieră face posibil să existe o expunere mult mai mare decât capitalul depus în contul de tranzacționare și poate influența semnificativ capacitatea financiară a companiei, în special dacă nu deține suficient capital. Dar în același timp reprezintă și un avantaj, prin faptul că instrumentele futures sunt tranzacționate de companii stabile și sigure.

Totodată, luând în considerare faptul că prețul unui instrument derivat financiar este întotdeauna influențat de prețul spot al activului său suport, i se poate schimba această caracteristică prin combinarea lui cu o livrare fizică în piața pentru ziua următoare – și există păreri care spun că poate influența evoluția prețului spot. Spre exemplu, cumpărătorii își pot crește exagerat prețul ofertelor în piața pentru ziua următoare (impactând astfel cererea) știind că oricum au un preț mai mic securizat printr-un derivat financiar. În paralel, pe același considerent, și vânzătorii își pot micșora excesiv prețul ofertat (prin urmare impactând ofertarea). Acest impact rămâne însă dificil de evaluat, astfel încât singurul element definitoriu și clar este faptul că doar prețul futures este impactat de prețul spot al energiei, nu invers. 

Perspective și oportunități

Companiile de energie din România sunt lipsite în prezent, spre deosebire de concurenții lor din țările vecine, de instrumentele necesare implementării strategiilor optime din punct de vedere al managementului riscului, ceea ce poate duce la limitări importante din punct de vedere economic și concurențial. Toate acestea se răsfrâng astfel asupra competitivității economiei naționale, într-o perioadă în care România întâmpină oricum dificultăți economice, precum și noi provocări legate de securitatea energetică pe termen lung și de aspirațiile țării noastre de a deveni un jucător important în contextul energetic regional. În practică, planurile privind sporirea independenței energetice și dezvoltarea pieței locale trebuie să treacă rapid dincolo de nivelul discursiv, căci presupun angajamente complexe în materie de legislație și deschidere spre inovație.

Îmbunătățiri importante din punct de vedere legislativ au fost făcute în ultimii ani, iar în prezent există posibilitatea creării unei astfel de piețe financiare (aprobate atât de Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei – ANRE – în ceea ce privește derivarea la produse energetice, cât și de Autoritatea de Supraveghere Financiară – ASF – sub care reglementare se află aceste contracte). Astfel, aceste instrumente financiare derivate ce au ca active de bază produse energetice ar putea fi disponibile pentru tranzacționare. Dar acest proces de creare a lor ar fi în continuare unul dificil de implementat și mai sunt și alți pași de parcurs. 

România are nevoie o bursă sigură și stabilă din punct de vedere financiar, care să câștige încrederea participanților săi prin punerea la dispoziție a unor garanții bancare semnificative și prin asigurări contractuale sigure și transparente, precum și de proceduri și legislație simplificate. Totodată, trebuie să existe companii energetice stabile, care să poată sprijini bursa prin garanții și să asigure un nivel crescut de lichiditate. 

În esență, România are nevoie de o piață maturizată accelerat, gata să sprijine o perspectivă pozitivă, dar pragmatică în ceea ce privește creșterea securității energetice. În acest context, instrumente precum derivatele financiare de tip futures au valoare atât în termeni practici, cât și ca semnal extern că suntem gata să facem pasul următor.


Articol publicat în Mesagerul Energetic nr. 221 Martie-Aprilie 2022, Buletin informativ al Comitetului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME), pag. 10-12.

Autor: Lucian Pamfile, membru FEL și Șef Serviciu Short Term Power, ENGIE România.