În general, prețul energiei hidroelectrice are tendința de a fi mai scăzut in comparație cu prețurile altor surse de energie. În principal, aceasta se datorează faptului că energia hidroelectrică este o sursă de energie mai ieftină în ceea ce privește costurile de producție pe termen lung. Cu toate acestea, anumite aspecte, cum ar fi costurile de producție sau construcția de noi centrale hidroelectrice, reglementările specifice legislative precum și evenimentele meteorologice (ex: cantitatea de precipitații in sezonul secetos și ploios), pot duce la variații în prețurile energiei hidroelectrice^[1]. În urma crizei energetice costul de producție a crescut, iar conflictul ruso-ucrainian a adus un maxim de preț cu repercusiuni asupra intregului sector energetic. 

La rândul lor, costurile de producție a energiei hidroelectrice pot varia în funcție de mai mulți factori, cum ar fi costurile de mentenanță, investițiile în modernizare și renovare a infrastructurii de producție, costurile de personal și alte cheltuieli operaționale.

Conform Institutului Naţional de Statistică, în luna februarie 2023, preţurile producţiei industriale pe total (piaţa internă şi piaţa externă) au scăzut cu 0,3% faţă de luna ianuarie 2023. În acelasi timp, în luna februarie 2023, comparativ cu luna februarie 2022, preţurile producţiei industriale pe total (piaţa internă şi piaţa externă) au crescut cu 21,6% ^[2]. În graficul de mai jos se observa evoluţia preţurilor de producţie industriale totale, pe piaţa internă cât si pe piaţa externă (%).

Grafic: Indicele anual al preţurilor producţiei industriale pe total, piaţa internă şi piaţa externă (%)^[2]

Un prim vârf, din punct de vedere cronologic, a fost atins în luna februarie 2022 când a început conflictul ruso-ucrainian. Indicii indicau o creștere de peste 60% în piața internă și o crește de peste 20% în piața externă la acel moment față de anul anterior începerii conflictului (februarie 2021 vs februarie 2022). Au fost impactate toate industriile, cu precădere cele din domeniul energiei, cum ar fi industria extractivă a gazelor naturale (februarie 2023 față de februarie 2022: 68,12%), producția și furnizarea de energie (februarie 2023 față de februarie 2022: 159,95%)  dar și cele adiacente, cum ar fi, de exemplu, industria metalurgiei (februarie 2023 față de februarie 2022: 95,01%). Aceste industrii adiacente impactate au efecte directe asupra investițiilor dar și asupra întregului lanț de aprovizionare din domeniul energetic, influențând costurile de mentenanță și retehnologizare ^[3]. Ucraina este al 8-lea cel mai mare producător și al 3-lea cel mai mare exportator de fier și oțel din lume ^[4], iar regiunea Dombas, cea mai afectată de conflict, este cea mai bogată regiune în această resursă din țară. Fierul și oțelul reprezintă o materia primă foarte importantă în fabricarea componentelor din industria energetică, de la structura de susținere a panourilor fotovoltaice până la palele turbinelor eoliene. (fiecare MW nou de energie solară necesită între 35 și 45 de tone de oțel, iar fiecare MW nou de energie eoliană necesită *120 până la 180 de tone de oțel. *Se aplică numai la oțelul din fundațiile eoliene offshore) ^[5]. În cazul energiei hidro, toate linia de componente principale dintr-o centrală pornind de la conductele de fugă, carcasă spirală, vane, turbină și aspirator conțin fier și oțel ^[6]. Crescând prețul acestor materiale, a crescut și prețul mentenanței și retehnologizărilor, atât pe partea de hidroagregate cât și pe stații electrice.

Un alt efect al acestor scumpiri este scăderea puterii de cumpărare, rezultând o tactică de a se lucra doar pe comandă, fără a mai avea stoc. Nemaiexistând stoc, timpi de livrare s-au mărit. Timpi de livrare fiind mai mari și incerți, valabilitatea ofertelor a scăzut de la câteva luni la câteva zile. Din cauza acestui aspect, un alt efect negativ a fost amânarea sau neatribuirea lucrărilor pe motivul valorii deoarece între aprobarea valorii investiției și postarea pe SEAP (sistemul electronic de achiziții publice) prețurile au crescut considerabil. Prin urmare, criză energetică și conflictul a creat un efect “domino” nedorit în care prețurile doar au crescut, având un impact negativ asupra întregului lanț de producție.

Pe lângă aceste efecte nedorite, s-au mărit și costuri operaționale. în România, apă este utilizată (turbinată), pentru a produce energie hidroelectrică, iar această se plătește find considerată că și un bun sau marfă (din engleză: “commodity” – comercializarea apei se referă la procesul de transformare a apei, dintr-un bun public într-o marfă comercializabilă, cunoscută și sub numele de bun economic)^[7]. Această contribuție pe utilizarea apei este plătită de producătorii hidro și este actualizată în funcție de rată inflației. Anul 2022 a avut o rată a inflației de 13.8%, această creștere reflectându-se și în prețul final al energiei.

În concluzie, din cauza faptului că prețurile, în general, au atins niveluri record în 2022 au crescut și prețurile energiei electrice, iar asta s-a resimțit și în prețul final primit de consumator. Față de anul 2022, prețul celui mai mare producător de energie hidroelectrica din România a crescut cu până la 15% pentru contractele noi încheiate de la 1 ianuarie până la 30 iunie 2023, în funcție de regiune ^[8].

Bibliografie:

[1] Finn R. Førsund, „Hydropower economics”, second edition, 2015, Volume 217, ISBN : 978-1-4899-7518-8, Springer – International Series In Operations Research & Management Science

[2] Institutul National de Statistica Romania, Comunicat de presa, nr. 81 / 4 aprilie 2023

[3] Oxford Business Group 2007, p. 100. (https://en.wikipedia.org/wiki/Metal_production_in_Ukraine#cite_note-O100-1)

[4] EIU, Energy outlook 2023 – Surviving the energy crisis, The Economist Intelligence Unit Ltd.

[5] https://cleantechnica.com/2023/03/27/how-much-steel-will-all-those-wind-turbines-solar-panels-need-can-we-make-it/#:~:text=Each%20new%20MW%20of%20solar,steel%20in%20offshore%20wind%20foundations.

[6] Emanuele Quaranta, Peter Davies, Emerging and Innovative Materials for Hydropower Engineering Applications: Turbines, Bearings, Sealing, Dams and Waterways, and Ocean Power, Engineering, Volume 8, 2022, Pages 148-158, ISSN 2095-8099, https://doi.org/10.1016/j.eng.2021.06.025.

[7] Bruce Mitchell (1984) The Value of Water as a Commodity , Canadian Water Resources Journal, 9:2, 30-37, DOI: 10.4296/cwrj0902030

[8] https://www.economica.net/noul-pret-al-energiei-propus-de-hidroelectrica-pentru-clientii-casnici-de-la-1-ianuarie-2023-este-putin-mai-mare-decat-cel-de-acum-dar-este-tot-cel-mai-mic-din-piata_637628.html

Despre autor:

Olivian Savin este doctor inginer în energetică, absolvent ca șef de promoție al Facultății de Energetică din cadrul UPB al departamentului de hidroenergetică. A urmat un master internațional în cadrul Institut-ului National Polytechnique de Grenoble (INPG) din Franța, apoi a lucrat la cel mai mare producător de energie din Europa, Electricité de France, unde a realizat o teza de doctorat industrială pe parcursul a 3 ani. Acesta a dezvoltat o teorie și creat un program care ajută la calcularea costul de pornire și oprire al unei centrele hidroelectrice, dar care poate fi aplicată și pe alte surse de energie în funcție de echipament, încheind astfel studiile superioare în 3 limbi diferite.